A tipicul blestem

    Triştilor. Nu vă mai săturaţi de atâta sclipici. Atâtea pete de ulei nestinse mânjesc plaja şi voi rămâneţi în hoteluri de tablă să le fermecaţi closetele. Rupeţi ţigările în jumătaţi de paie şi acceptaţi în dar implozia. Lăsaţi coafezele să vă cresteze scalpul cu galben sulfuric. Ploaia să vă ruginească urechile ciuruite şi să vă dizolve orice reminisceţă cenuşie. Să rămână un orizont neted presarat doar cu un autism perfect. Numai aşa pot găsi scuze. Mai întâi absorbiţi lacrimile. Testaţi-le salinitatea şi convingeţi-vă că totul e dulce.

    Pentru fiecare strop adun câte o privire moarta ce încearcă mereu să mă învie.De unde atâta spirit şi tot atâta tăcere?

    Abandonaţi lumânarile pe acoperişuri şi în cavouri. Luminaţi străzile cu a le voastre reflexe eclesiaste. Militaţi pentru o lume mai bună. Secaţi fântânile pentru a nu ştiu câta oară. Lăsaţi-vă prostia pe mâinile mele. Promit să nu vă dezamăgesc. Promit spectacolul suprem. Promit un blestem pentru natură menit să vă scape de haine vărgate, de blonde umflate dar mai ales de conştiinţe împăcate.