monolog suprarealist

    Te lasă fără cuvinte. Aştepţi soarele fară speranţă, fără nici un foc de artificii. Aici răscrucea nu are decât două umbre atent colorate. Pentru că umbra are culoare. Rasa e una dintre cele mai vii şi frumoase. Aici curcubeul nu este de ajuns pentru că ploaia îşi adună stropii de pe Marte şi îi împarte printre pământeni. Aici fenila îşi caută prada printre zânele albe şi seamăna grâul care ne-a sărit cu anii poftele de vin. Râul îngheaţă dacă nu îi striveşti vocea. Muntele se scade din lună şi începe să ţipe amurgul când  stejarii rămân singuri printre livezi. Firele verzi fac grevă spontănă în aşteptarea unui mistreţ pentru că ce se naşte din colţi, clolţi înfoloreşte. Aici pămăntul se calcă mai greu pentru că frunzele au copt sânge albastru printre muritorii fără de păcat.

    O mântuire simplă dar nu la fel de dureroasă resimţim şi noi. Visele aduc mai mult a pace când adormi pregătit pentru război. Locurile tale au nevoie de ceva mai multă sare sau de ceva mai mult piper. Nu te mulţumeşti doar cu duminica. Sâmbăta nici nu mai contează. De abea ai timp să-ţi aminteşti păgânii adormiţi sub cruce. Te îmbraci în plastic şi cauţi un număr de telefon alb-negru. Te prezinţi tare, răspicat şi mai ales sincer.

    Mă numesc răul din lumea ce o suport şi reprezint binele din lumea ce o dau la retur. Vă sun cu taxă inversă pentru ca nu ştiu dacă mi-a fost acceptat umorul sau dacă cinicul, pe la voi, la fel disperă. Am multe nemulţumiri dar şi o duzină de felicitări. Aceste locuri, aceste vise pe care nu le-am înţeles şi nici căutat. De ce mă macină numai câteodată? Altădată e prea multă tăcere şi toţi se împuşcă invariabil. Între ei, dintre ei, pentru ei  suntem fâcuţi să naştem ură. Se poate să nu te mai suporte viaţa, să inunde  totul şi să dea pe afara? Să ajungă la tine, sa simţi cum ne-ai lovit. Cum ai crezut în lumile noastre atât de aproape de Soare. Sau totul e frumos. Sau ruina nu stiu cui revine. Poate nimeni nu are nevoie de bilanţ. Ultimul act la fel ca primul ne-a găsit legaţi la ochi cu spatele la zid. Aşteptăm o execuţie satisfăcătore care să ne scape de aşteptări. Vă mulţumesc pentru cele trei fise, vă înjur pentru că nu aţi ghicit din prima cine sunt şi vă dau dracu de divinităţi absurde că mi-aţi diluat vinul cu sifon.

       Îţi dă înapoi cuvintele. Şi aşa ai avut foarte puţine. Data viitoare promiţi să le foloseşti mai calm şi mai degeaba. Acolo nimeni nu are timp deşi nimeni nu are ce face. Greierii  sparg delicatele-ţi timpane fredonând imnuri microbiste. Tramvaiele-ţi sunt glume proaste într-un film cu proşti. Acolo fiecare cloşcă îşi are puii de aur, fiecare spic de grâu caută să fie tată. Şpriţul este otrava fraierilor ce nu au aflat că vinul se mai face şi din struguri.