Prima greşeală

  Camus avea dreptate. Iubirea adevărată este aceea când reuşeşti să te îndrăgosteşti de cineva şi totul e   perfect dar în scurt timp ea moare. Astfel nu reuşeşte să te dezamăgească. Nu apuci sa-i vezi defectele, când încă mai crezi în puritate, cand fiecare voce îţi pune să mai stai.Şi stai. De băiatul ăsta am auzit ciutan fiind dar de abea mai târziu când mi-am dat seama câtă dreptate avea.

     Lucra într-o berărie. De fapt impropriu spus berărie pentru că niciodată nu găseai bere. Era mai mult un fel de depozit de sticle, goale se înţelege. Asta se întâmpla pe vremea când nu existau pet-uri şi când Guţă înca nu ajunsese un tenor de renume. Îmi place să cred că eu am făcut primul pas şi unii ar spune că nu aş minţi. Într-o zi m-am găsit holbându-mă prin vitrina berăriei. Cred că eram hipnotizat. Stăteam în faţa uşii dar nu îndrăzneam să intru şi nu tocmai timiditatea era problema. Necazul era că eram îmbrăcat ca totdeauna în jegul de combinezon de la muncă ca să nu mai spun că şi eu la rândul meu eram un jegos dar fără nici un fel de conotaţii calomnioase. Aş vrea să o pot descrie şi credeţi-mă am încercat de 1000 de ori dar fiecare cuvânt oricât de frumos ar fi, nu face decât să-i diminueze esenţa pentru că ea e mult mai mult decât orice aş putea scrie. Mă anihilase total dar o voce nemulţumită mă scote din transă. “Nu mai deschide fătuca asta la berărie!?” Mă întorc şi în spatele meu erau pe puţin 50 de oameni, toţi frumos aşezaţi în şir indian. Petrecusem atât de mult timp holbandu-ma pe geam încat lumea a crezut că în sfârşit a adus a adus bere la berărie şi cum era şi după cum văz, mai este mentalitatea ceauşistă, toţi s-au aşezat la coadă în aşteptarea berii. Am început să râd dar fără să-i anunţ pe respectabilii tovarăşi de eroarea în care se află, am purces spre casă. Peste nici o săptămână m-am trezit invitat la film şi de abea peste câteva luni mi-a mărturisit că mă observase salivând pe geamurile berăriei dar mai întâi a trebuit să afle ce fel de băiat sunt.         

   Însă anii au trecut şi ea nu a murit, nici măcar amintirea ei, ar fi şi imposibil deoarece am două fice care seamănă leit cu ea. Poate pentru asta îmi pare rău. Că ea, sau mai degrabă noi, nu am murit la timp.