Strofa 1, versul 1

   Am 49 de ani dar arăt mult mai bătrân. Anii nu au fost blâzi cu mine. Am muncit în condiţii grele, am avut doua neveste şi 2 fiice. Pe prima nevastă am parasit-o pentru că era frigidă iar cea dea 2-a m-a părăsit pentru că beam prea mult. Acum una din fice are 17 ani iar cealaltă 20. Nu le-am mai văzut de 7 ani. Nici poze cu ele nu am. Ce am avut am pierdut într-un incendiu. Am parul alb, fumez şi beau relativ mult. Mai mult decat alţii dar mai putin decat o faceam înainte. Sunt înalt, am spatele lat, dinţii zdrobiţi şi cenuşii, părul creţ şi încă destul de des. Cândva eram blond, aveam ochii albaştri, spatele mai lat şi mersul mult mai apăsat. Acum pieptănul nu-mi mai e de folos, ochii nu mai au culoare, cămaşile mi-au intrat la apa dar totuşi îmi vin şi dacă aş merge mai încet aş sta pe loc. Încerc să nu mai greşesc dar nu mai am unde şi în ce greşi. Poate mă consider ghinionist sau doar slab sau câine, poate că cerul meu nu s-a întunecat de tot, poate că înca mai zâmbesc, poate că înca mai iubesc dar nu îmi dau seama. Nu dau doi bani pe aparenţe. Hainele sunt făcute doar sa-ţi acopere corpul, nu să te facă mai mult sau mai puţin decat eşti. Nu am încredere în oameni, nu ştiu de ce oamenii se miră, nu am cunoscut niciodată adevărul şi înca mai caut disperat liniştea. Mă tem să nu orbesc, mă tem de soare şi câteodată mă tem să nu moară mama.